Micul creștin
august 24, 2014
Mergea încet, urcând mereu
Dar la fântână s-a oprit.
Fusese cald și drumul greu,
Era flămând și obosit.
Pe trecători el îi oprea,
Îi întreba de-au cunoscut,
Pe-Isus și haina Lui de nea,
Milos, vorbind foarte plăcut.
Când soarele se ascundea,
După un munte pe-nserat,
Și se-anunța o noapte rea,
Cu vânt și ploaie imediat,
Toți se grăbeau spre adăpost,
În siguranță cu cei dragi,
Drumețul nostru fără rost,
Urma cărarea printre fagi.
Un copilandru dezghețat
Mergea și el pe drum în sus.
-Vino la noi, hrană și pat
Avem, și-L știm și pe Isus!
Floare de colț
