Moartea e învinsă!
Isus a străbătut singur
prăpastia de-ntuneric,
A suportat în tăcere
pedeapsa grea în locul meu,
Ca să-mi dea viață curată
mie cel neînsemnat și mic.
Nicicând n-am să înțeleg complet
cât L-a costat pe Dumnezeu…
Și din adâncul abisului
S-a ridicat ca Lumină,
Biruitor peste moarte,
peste păcat și peste rău,
Rupând lanțurile de rob
să-mi fie viața senină,
Să strig – Sunt salvat! Sunt
scos din al disperării hău!
Mai poate trupul ce-n moarte
pământ s-a făcut putrezind,
Să reînvie la viață
să aibă suflare și chip?
Nume uitate pe pietre
de multe secole dormind,
Particule împrăștiate
în foc sau val și nisip?
Ce-i viața? Un drum din neant
spre niciunde praf risipit?
-E darul cel sfânt, prețios,
minune mai mică dorind,
Viață eternă și nouă
pe un alt Pământ strălucit,
Unde e pace, odihnă
și nu-i boală, nici suferind…
Floare de colț
