Mormânt de ape
februarie 1, 2016
A ars încetul cu încetul
Și în cenușă transformat
O urnă-i amintirea, restul
Eului său prea îngâmfat.
Și în oceanul de Iubire,
A fost în grabă aruncat,
Ca toți să uite a lui fire,
Să vadă un creștin curat.
Invidie, ură, ironie,
Mândrie și crud egoism
Au dispărut, n-o să mai fie,
Vechi pete pe-al său creștinism.
Mult mai tăcut, plin de răbdare,
Amabil, bun și iubitor,
Gata a oferi iertare,
Bine să facă tuturor…
Așa era acum creștinul
Ce-L cunoscuse pe Hristos,
Smerenia Lui, crucea și chinul
Pentru-a-l salva pe păcătos.
Floare de colț
