Mormântul gol
Se-arată zorii primei zile
Din săptămâna lucrătoare,
Femei cernite și umile
Vin la mormânt prea gânditoare.
Se clatină pământul, iată,
Din ceruri se coboară înger,
Cu-mbrăcăminte de zăpadă
Și-nfățișare ca de fulger.
Dă la o parte piatra mare,
Străjerii tremură de frică,
Rămân ca morți în nemișcare.
Îngerul veste vrea să zică
Femeilor îndurerate.
-Să nu vă temeți de-astă dată,
Nu căutați pe-Isus în moarte,
El este viu! – Locul le-arată.
-Da, El a-nviat dintre cei morți,
La ucenici să mergeți grabnic,
Să spuneți repede la toți,
Căci s-au temut și-au plâns amarnic!
Isus Hristos cel răstignit,
E viu și voi Îl veți vedea,
Fiul lui Dumnezeu iubit,
Nainte merge-n Galilea!
Cu frică și cu bucurie,
Vestea au dus imediat.
-Vă bucurați! – Chiar El să fie?!
Îndată I s-au închinat.
Floare de colț
