Nora Floria
februarie 23, 2017
În lumea de tăcere ajungând,
Nu mai răspunzi chemărilor luminii,
Și mintea e pustie de-orice gând,
Ignori cât de adânc dureau toți spinii.
Ai îmbrăcat fără de voia ta,
O mantie de frig și întuneric,
Și părăsind umblarea asta grea,
S-a spulberat ca fum țelul puternic.
În urmă două flori poartă parfum,
Din dorul tău și din dureri ascunse,
E rândul lor să urce-n viață-acum
Culmi noi de străluciri, vise nespuse…
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
