Nostalgie
Încet-încet se depărtează,
Învăluită în mătase,
Cu pași ușori pe la amiază,
Ducând cu ea vise frumoase.
Și cântul ei atât de dulce,
Se stinge blând ca o chemare,
Parfum de iasomii se duce,
Răsar în loc regrete-amare.
Ce multe stele stau presate
În cartea de călătorie,
Și câte locuri minunate
Rămân imaginație vie?
O picătură rătăcită
Căzuse-n cupa de cristal,
Credeam că-i dor, apă vrăjită,
Strop de iubire, leac vital…
Mă uit spre munți, mă-ntorc spre mare,
Păduri mă roagă de-nsoțire,
Maci roșii vor cu-nfiorare,
Să le mai cânt despre iubire.
Izvoarele încremenite,
Și căprioarele curioase,
Ascultă șoaptele rostite,
Iubirea vieții cum le coase.
Și precum ceața se destramă
De razele învingătoare,
Aștept și astăzi fără teamă,
Fiece zi cu nori sau soare…
Floare de colț
