Numai mama mea…
martie 8, 2012
Mama mea, are cei mai frumoşi ochi; când îi privesc văd soarele, luna, munţii şi izvoarele... Când sunt închişi, văd stelele,nopţile şi pădurile... Mama mea, are cea mai frumoasă inimă; când o ascult aud zorile, farmecul florilor şi freamătul valurilor... Când se deschide, prind viaţă sentimentele, se sterg din ochii umezi lacrimile şi revin la lumină visele... Mama mea, are cele mai înalte idealuri; când le admir, nu mai sunt întunecate văile, nu mai sunt de neînvins mările, apar în suflet puterile, îşi pierd din umbre nopţile... Mama mea, are mâinile cele mai frumoase; când le admir descopăr sacrificiile, truda şi iubirile, povara clipelor şi zgomotul vremurilor... Când se deschid, se luminează întinderile şi încep să cânte inimile... Mama mea, are vocea cea mai curată; când o aud sufletul meu obosit se umple de speranţă, soarele apare la fereastră, păsările cântă de parcă ar fi dimineaţă... Când sunetele se înalţă, se topesc munţii de gheaţă, iar urechea reţine cel mai frumoase note auzite vreodată... Mama mea este fiinţa cea mai curajoasă, alături de ea nu îmi este frică de viscol şi de ceaţă, nu există pe lume o mamă aşa de minunată, mama mea are în Isus credinţă şi speranţă!
Gabi Neagu
