O carte
noiembrie 28, 2022
Tăcută ne așteaptă răbdătoare
să ne oprim din alergat
ca să-și ofere gândul ei de floare
urmând un drum bun și curat.
Și ne lăsăm purtați de multe doruri
pe alt tărâm îndepărtat
în noi un sunet de celeste coruri
pătrunde-n noi înfiorat.
Mergem filă cu filă mai departe
descoperim doar lucruri noi
discernământul ager azi desparte,
ce este aur, ce-i noroi.
Cunoașterea înseamnă suferință,
fragilitatea inimii,
recunoscând acum în umilință,
că-n Univers suntem copii.
Mai bună, blândă, îngăduitoare
devine ființa ce-a-nțeles
Suntem făcuți de mâna creatoare
ce ține stelele în mers…
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
