O, Taină scumpă!…
O, Taină scumpă!…
O, Taină scumpă,… a mântuirii,
Din veşnicii născută şi păstrată!
Cine pricepe-adâncurile iubirii
Ce în mister ai fost desfăşurată?
Pentru o lume care L-a-ntristat,
Şi abătută dela voinţa Sa clară,
Dumnezeu pe Fiul Său L-a dat
Pe altarul unei cruci, să moară.
Ce iubire, mult prea minunată!
Ea Universu-ntreg, l-a copleşit,
Căci prin acest fel manifestată,
În Galaxii, lumile ea le-a uimit.
Căci ea-ntrece orice cunoştinţă,
Iar de-alungul vieţii, nesfârşite,
Minţi nemuritoare-n preferinţă
Studia-vor tainele-i nedesluşite.
Şi-or afla că sunt de nepătruns
Ori şi cât de mult le-ar cerceta,
Căutând la Calvar, un raspuns,
Subiect de veci, va fi Golgota!
Nesfârşit tezaur de înţelepciune
În lumina strălucită de la cruce,
Va ramâne pururea-n creaţiune
Taina sacră-n susurul cel dulce!
Flavius Laurian Duverna
