Odă mamei
1616. ODĂ MAMEI
Dumnezeu e Creatorul, ce a creat a fost perfect,
Tot El a creat și mama, a creat-o chiar atent,
A știut că doar o mamă poate lumea înfrunta,
Cu delicatețe multă, cu viața poate lupta.
Are forță chiar cât zece, de muncă nu se ferește,
Ea trudește ca albina, ca furnica ea muncește,
Doar un zâmbet de îi dai, mama este mulțumită,
Și când casa este bine, mama este împlinită.
Nu e artă ce ea face, însă ea este artist,
Pune suflet în ce face, un suflet prea altruist,
Se uită,, ades, pe dânsa, nu contează ce gândește,
Ea cu fericirea ta, copilule, se hrănește.
Doar privește al tău chip, puțină expresivitate
Îi vorbește așa bine, ea le știe chiar pe toate,
Cu delicatețe fină se retrage când tu crești,
Dar mereu este la pândă, de greu să nu te lovești.
Am vrut să spun o poveste, nu știu de am reușit,
Însă am vorbit de mame, de mama mea am vorbit,
Este o mamă perfectă, are suflet de zeiță,
Ca să o cunoaști mai bine n-ai nevoie de cheiță.
Nu e artă-n poezie, în vers este forță multă,
Cu delicatețe scriu de a mea mamă, tu ascultă,
Fă o odă mamei tale, mamele sunt senzuale,
Sunt zeițe pământești, sunt ființe speciale.
Emilia Dinescu
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.