Odihnă
Las frământări și griji în mână Ta,
Și mă opresc din alergare,
Deschid Cuvântul, caldă ruga mea
Devine către cer cântare.
Privesc duios natura dimprejur
Cu semnătura Ta secretă.
Flori, iarbă, pomi, păsări sub cer de-azur,
Omul – minunea vieții certă.
Se derulează iar în mintea mea,
Acele rugi sfâșietoare
Din Ghetsemani, în noaptea foarte grea –
Supunere și ascultare.
Urechea robului ai vindecat
Stârnind din nou multă uimire
Printre acei trimiși ce Te-au legat
Atât de orbi la mântuire.
Drag fiecare om din gândul Tău,
Cel vindecat și ucenicii,
Cu grijă i-ai ferit pe toți de rău,
Pradă ușoară morții, fricii.
La crucea Ta, apoi în Sanctuar
Mă văd cum sunt în răzvrătire.
Ah, Te primesc, schimbat prin al Tău har
Să fiu iertat, să fiu iubire.
Eliberat de vină, de păcat
Simt multă pace, bucurie,
Isuse scump, mi-esti singur Împărat,
Să Te slujesc vreau pe vecie! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
