Oglinda
Oglinda-aceasta minunată,
Nu prinde chipul tău în ea,
Dar îți arată orice pată
Din caracter pe calea ta.
În ea vezi dragoste, răbdare,
Blândețe, pace, bucurie,
Doar bunătate, înfrânare,
Fapte bune, credincioșie.
Te-nvață să dai ascultare
La sfatul bun și părintesc,
Să nu lași vorbele să zboare-
Săgeți ce-un suflet nimicesc.
Să nu rostești neadevăruri,
Și să nu iei asupra ta,
Nici cel mai mic, simplu din lucruri,
Ce aparține altcuiva.
Să-ndepărtezi orice dorință,
Sau poftă ce te-ar înjosi,
Doar prin smerenie și credință
Orașul de-aur vei găsi.
Oglinda cere ascultare,
Perseverență, perfecțiune,
Voința ta oricât de mare
E în zadar. Renunț-poți spune.
O voce caldă te îndeamnă,
Privirea s-o ridici mai sus,
Plăcut cuvintele te cheamă
Și ajungi astfel la Isus.
Rămâi cu Mine totdeauna,
Alege doar ce Mi-e plăcut,
Nedespărțit de Mine-ntruna-
Aceasta-i ce ai de făcut!
Ascult în grabă căci e bine,
Cu drag de astăzi merg supus,
Dar iau oglinda lângă mine,
Când o privesc, Îl văd pe-Isus!
Floare de colț
