Omul cu călimara
noiembrie 23, 2013
Timpul nu are chip și formă,
Ireversibil se grăbește
Și în istorie se transformă,
Clipa devine o poveste.
Se roagă, predică, aleargă
Biserica cea luptătoare,
Pentru ca mulți, făptura dragă,
Curând să aibă-n Hrist salvare…
––––––––––––
Plâng tați, familii se destramă
Și te revolți de ce se-ntâmplă,
În interior este o dramă,
Un spin ți s-a înfipt în tâmplă…
La fel ca ei ești vulnerabil.
Nelegiuire, urâciune,
Se-ntinde-n mod dezagreabil,
Dar până unde, nu poți spune!
Cine se roagă și suspină
Și cine geme de durere,
Cu inima de jale plină,
Iertare, îndurare cere?
Prin mijlocul cetății sfinte,
Trece un om cu călimara,
Face un semn fără cuvinte
Pe frunțile ce duc povara…
Floare de colț
