Palmierul
Cel fără prihană-i verde ca finicul
Crește precum cedrul din Liban…
În deșert sfidând arșița, nisipul,
Celui însetat dorit liman.
Din adânc ascunse ape-și trage seva
Mereu verde și înfloritor,
Doar creștinul sincer potolește setea
Celui în păcat rătăcitor.
Blând îl va conduce spre harul bogat,
La apa iubirii lui Dumnezeu,
Și cel slab, trudit poate fi salvat
Bând licoarea vieții tot mereu.
Ca Enoh pe vremuri și astăzi creștinul
Se prinde-n credință de Cel Nevăzut,
Ia tărie, har și umblă cu Domnul
Chiar când lângă el totul e corupt.
Imoralitatea nu-l contaminează,
Ca Iosif integru, pur, imaculat,
Mintea lui curată cerul onorează,
Viața lui e-ascunsă în Hrist Împărat.
Într-o lume plină de ipocrizie,
Sincer și loial printre cei firești,
Credința lui tare dincolo se suie
De cele văzute spre cele cerești.
Ca și cedrul falnic rădăcini își ține
Foarte-ntemeiate doar în Adevăr,
Și unit cu Stânca, prins atât de bine,
Nimic nu-l doboară-n grele-ncercări! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
