Pățanie
mai 14, 2022
PĂȚANIE
Un om de rând și fără carte,
Având, se pare un necaz prea mare,
Se îndreptă spre un vecin, sperând salvare,
Căci îl știa creștin și avea și stare,
Își spuse păsul și apoi spuse spășit:
-Te rog, poate-mi găsești o rezolvare
Și am să caut, să fi răsplătit.
La care el, creștinul răspunse cu fală:
-Tu crezi că de a ta răsplată mă împiedic eu?
Nu ai aflat că am muncit prin lumea toată
Și am avere și am și bănet cât vreau?
-Eu am știut, răspunse amărâtul
Și am sperat, la tine, la un ajutor,
Eu nu am vrut pomană, nu sunt mândru,
Dar am sperat… degeaba… pot să mor.
Emilia Dinescu
