Pățanie
februarie 25, 2024
PĂȚANIE
Un om de rând și fără carte,
Având, se pare, un necaz prea mare
Se îndreptă spre un vecin, sperând salvare,
Căci îl știa creștin și avea și stare,
Își spuse păsul și apoi spuse spășit:
-Te rog, poate-mi găsești o rezolvare
Și am să caut, să fi răsplătit.
La care el, creștinul, răspunse cu fală:
-Tu crezi că de a ta răsplată mă împiedic eu?
Nu ai aflat că am muncit prin lumea toată
Și am avere și am și bănet cât vreau?
-Eu am știut, răspunse amărâtul,
Și am sperat, la tine, la un ajutor,
Eu nu am vrut pomană, nu sunt mândru,
Dar am sperat… degeaba… pot să mor.
Emilia Dinescu
