Peisaj de izbavire
E inima mea plina de case parasite
Si de iubiri bolnave strivite sub picior
În umbra asternuta de al tacerii stor
Ma-mpiedic ca de pietre-n raspunsuri neprimite.
Pe sub covor de fapte ce-acopera tarâna
Truditului meu suflet, s-au strâns farâmituri
De doruri necurate, de plânsete si uri
De stele sfarâmate cu praful dându-si mâna.
Cum resturi de ospete pe mesele nestrânse
De dupa sarbatoare, miros a vis sfârsit
Victorii de-o secunda pe care le-am muncit
Ramân gunoi în gânduri si-ngropaciuni neplânse.
Si totusi, prin tavanul crapat se scurge-o raza
Ce între mâl si cerul curat întinde pod.
Aripile-mi sunt înca împotmolite-n glod
Dar suflul blând de viata pe capu-mi se aseaza.
Tu esti aici, o, Doamne, nu am înca putere
Sa strig de bucurie, sa izbucnesc în cânt
Dar cerul ia fiinta în trupul de pamânt
Si-un dor de vesnicie îmi urca prin artere.
Tu esti aici cu pace si-ncredere deplina
‘Nainte ca din neguri sa ploua izbaviri
Esti timpul asteptarii cu blânde licariri
‘Naintea sarbatorii scaldate în lumina.
De dincolo de zidul cu geamurile sparte
Se-aude zvon de lucru, se curatesc carari
Si mersul sovaielnic înspre ceresti chemari
Va fi purtat de Tine în viata fara moarte.
Caci stiu – îmi spui, Parinte – ce gând am pentru tine
Am gânduri de-mpacare si nu de pedepsit
Eu vreau sa-ti dau nadejde si-un viitor slavit
Caci la-nceput de toate M-am dat deja pe Mine.
Silvia Bebereche
