Perseverența
În grabă părăsise
Egiptul și domnia,
Ale neamului vise.
Mai crudă e robia,
Poporul său trudește,
Speranțele-s pierdute,
Moise la turmă este
Păstor de ființe mute.
Trec zilele toride
Și nopțile-nghețate,
Cu lecții de smerenie,
De veghe, din cer luate.
Patru decenii toate,
Trăite în pustie,
Răspunderi ca să poarte,
Învață mic să fie.
Privim câtă răbdare
Și câtă stăruință,
Avu acel om mare
Și-un munte de credință…
Pe pagini de Scriptură,
Un alt model apare,
Cu viața – atât de pură,
Curaj și-nflăcărare.
Se roagă sus pe Carmel,
Să vină ploaie multă,
Ilie după jertfa
Când cerul îl ascultă.
Trimite slujitorul,
De șapte ori să vadă,
De se ridică norul
Din mare, de zăpadă…
De mergem mai departe,
Pe paginile sfinte,
E Elisei ce-mparte
Cerești, de har cuvinte.
Când vine generalul,
Lepros dar cu speranță,
Nu-i dă o consultație
Ci sfat făr importanță.
De șapte ori se scaldă
Dar plin de îndoială,
În apa aceea caldă,
În Iordan, fără fală.
Naaman, demnitarul
Găsește vindecare
El pregătește darul
Căci bucuria-i mare!…
Mai luminos în toate
Mergând spre biruință,
În rugă zi sau noapte,
E – Isus plin de credință.
O viață-n modestie,
În lipsuri și ispite,
Avu Mântuitorul
Și încercări cumplite.
În Ghetsemani sau Cruce,
Neîncetată luptă,
Purtă spre a ne-aduce,
Iertare, haină sfântă…
–––––––––
Să nu renunți vreodată,
Să lupți până la sânge,
Căci țelul fără pată
Cu lauri vei ajunge! Amin!
Floare de colț
