Portretul ei
Undeva
cineva
citea versuri –
Pictor de ocazie.
Cuvintele s-au transformat
în pete de culoare
și s-au instalat
în mintea și inima mea.
Sunetele s-au estompat,
o vedeam pe ea
frumoasă și îngândurată.
Două smaralde strălucitoare
treceau prin mine
cercetând gânduri și dorințe.
O căpșună parfumată
ascundea două șiruri de perle.
Auzul său fin era completat
de un stetoscop
cu care îmi depista
frământările inimii.
Părul său lung și negru
cu reflexe albastre,
încadra fața ovală
ce aducea a ciocolată cu lapte.
Zveltă și înaltă
stătea în fața mea
gata să-mi șoptească
cuvintele magice.
Înmărmurit și copleșit
de prezența ei
am luat un strop de galben,
l-am așezat în mâna ei
ca un trandafir
ce sorbise din lumina soarelui
și părea de aur…
Floare de colț
