Primăvară capricioasă
aprilie 7, 2014
Stropi se-mprăștie în vântul
ce aleargă, rătăcește,
Primăvara întristată
scutură mii de petale,
Mohorât e cerul, iată,
soarele – caldă poveste,
S-a ascuns, probabil este
ocupat cu ale sale.
Adâncit în gânduri multe
mă întorc în anotimpuri,
Spre copilăria dulce
și gingașa tinerețe,
Arde încă dar în taină
flacăra acelor timpuri,
Împlinind blând, cu răbdare
ținta viselor mărețe.
Și din nou privind nainte
cu a minții îndrăzneală,
Hotărât să sorb lumina
ce din ceruri se coboară,
Mâinile întind spre Domnul,
spre zidirea ireală,
Mai presus de norii negri,
și de-a zilelor povară…
Floare de colț
