Prin Încercări
Prin încercări
Dacă necazuri, ne încearcă
Pe calea ce duce-n spre cer,
Şi-n inimă şi-n minte parcă
Toate-s ascunse…în mister
De vrem îndată, dezlegare
A celor ce…nu ne-aparţine,
Domnul în grija-I iubitoare
Vegheză scumpa-i şlefuire!
Dacă vin mari descurajări
Şi de-s eforturi jertfitoare,
Deşi-ntreprindem sforţări
Şi-am vrea cu dor alinare,
O! momentele sunt dificile
Şi stau în balanţa gândirii,
Până vor trece, multe zile
În rezolvări, ale împlinirii!
Dacă ele par, că zăbovesc
Şi timpul se scurge-nainte,
Când ele scopul împlinesc
Se cere ca să luăm aminte,
Şi-n dragoste şi în răbdare
Orice-ncercări să depăşim,
Că Domnul poate o lucrare
Va face-n noi, şi nu o ştim!
Şi dacă-n veşnica mişcare
A vieţii noastre pe pământ,
Se va simţi o transformare
Atunci ea va fi prin Cuvânt.
Căci El ne supune cercării
Să vadă ce-i clădit, în noi,
Când valurile strâmtorării
Azvârle-vor cu mult noroi.
Şi de ne umple-n aruncare
Hainele albe, prin stropire,
La Domnu-avem asigurare
Ne-om consola în regăsire.
Căci o! niciodată nu vor fi
Cercările şi mari şi crunte,
Spre-a nu spera,-a le birui,
De ar părea şi tari şi multe!
Flavius Laurian Duverna
