Intercer – Poezii si editoriale

Program conceput de Gina Jercan
Poezii: Jercan D  Alexandru

O poveste spune ca intr-una din zile, Dumnezeu a chemat la el cativa bebelusi si le-a spus sa se pregateasca pentru a pleca pe pamant. Atunci unul dintre ei a luat cuvantul si a inceput un dialog intrebandu-l pe Dumnezeu:

– Doamne, noi mergem in lume, dar ce vom face acolo?

– Pentru voi am pregatit un inger care o sa aiba grija de voi!

– Dar noi nu stim limba oamenilor si cum o sa ne intelegem cu ei?

– Ingerul pe care vi l-am pregatit va va invata totul.

– Am auzit ca in lume sunt multe rele si cum o sa ne descurcam?

– Ingerul va va apara de toate relele, fiti fara grija!

– Doamne, dar cum o sa ne putem intoarce la tine?

– Ingerul pe care vi l-am pregatit o sa va spuna cum ne putem vedea din nou!

– Doamne, dar cum se numeste acest inger, ca sa-l strigam sa ne ajute?

– Numele nu este important, dar fiecare ii va spune MAMA!

Daca AICI, ÎN VALEA PLÂNGERII, AVEM LÂNGĂ NOI UN ÎNGER VIZIBIL,  care ne dă naștere si se ingrijește de noi, pentru cer avem cu siguranta cel mai frumos înger care doreste sa fim cu adevarat fericiti!

„Dumnezeu le-a poruncit ingerilor Lui sa te protejeze pe toate drumurile tale, sa te tina in brate pentru ca tu sa nu-ti lovesti piciorul de vreo piatra.”
Psalmi 90, 11-12

Un înger păzitor este rânduit pentru fiecare urmaş al lui Hristos. Aceşti străjeri cereşti îi apără pe cei neprihăniţi de puterea celor nelegiuiţi. Acest lucru l-a recunoscut însuşi Satana atunci când a spus: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acopăr ţara”. Iov 1,9.10. Mijlocul prin care Dumnezeu Îşi apără poporul este prezentat în cuvintele psalmistului: „Îngerul Domnului coboară în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie”. Psalmii 34,7. Mântuitorul a spus despre cei ce se încred în El: „Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri”. Matei 18,10. Îngerii rânduiţi pentru a sluji copiilor lui Dumnezeu au tot timpul acces în prezenţa Lui.
– GC 512, 513/ Adev. Despre ingeri

Dialog

– Spune-mi, te rog, draga mea…
De ce ești așa de tristă?
Te-a supărat cineva?
Ai rămas fără batistă?

– Da, sunt tare supărată
Pentru că bunica mea,
Mi-a spus că există îngeri
Iar eu nu îi pot vedea!

-Ei și tu!… Ce curioasă
Poti sa fii… stai liniștită…
Chiar de nu îl vezi pe înger
Esti, de dânsul, ocrotită!

-Tu de unde știi atâtea
Că ești de-o seamă cu mine!
Cine ți-a spus despre îngeri
De-i cunoști așa de bine?

-Mama mea e credincioasă…
Are Cartea cu solie,
Și din ea, mereu citește…
Și-apoi îmi spune și mie.

-Și ce știi tu despre îngeri
Unde sunt? De unde vin?

-Ei sunt Duhuri slujitoare
Pe tărâmul cel divin…
Iar aici, ei vin la tine
Și te apără de rău…
Știi de ce? Așa vrea Domnul
Că tu ești copilul Său!

Existenta ingerilor este afirmata, in mod clar, si in multe locuri din Sfanta Scriptura, de la prima ei carte pana la ultima. Astfel, dupa scoaterea din rai a primilor oameni, ingerii pazeau drumul spre pomul vietii (Fac. 3, 24). Un inger a oprit pe Avraam de a jertfi pe fiul sau Isaac (Fac. 22, 11); Iacob vede in vis, la Betel, ingeri ai lui Dumnezeu suindu-se si coborand pe o scara intre cer si pamant (Fac. 28, 12-13); ingerul Domnului se arata lui Balaam (Num. 22, 22). Ingerii se inchina lui Dumnezeu (DeuL, 32, 43).

ÎNGERI MINUNAȚI

Cine oare l-a păzit pe Moise
Când plutea pe Nil într-o cutie,
Printre crocodili si mii de valuri
Ce făceau într-una gălăgie?

Cine l-a păzit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
L-a purtat pe brațe moi de valuri,
Îngerul trimis de Dumnezeu!

Cine a sosit la Avraam
Cu o veste nemaipomenită
Despre un copil ce-avea să vină
La o vreme bine stabilită?

Cine a sosit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
A sosit cu vestea minunată
Îngerul trimis de Dumnezeu!

Cine a vorbit cu Samuel
Încă din a lui copilărie
Și l-a educat în lucruri bune
Îndreptându-i mintea spre vecie?

Cine a vorbit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
A vorbit cu el și l-a păzit,
Îngerul trimis de Dumnezeu!

Cine a promis că se va naște
Super-omul peste duri stăpân,
Care-avea să bată filistenii
Cu o falcă de măgar bătrân?

Cine a promis? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
Pe Samson, l-a sustinut în luptă
Îngerul trimis de Dumnezeu!

Oare pe Ioan Botezătorul
Cine  l-a vestit, l-a anunțat?
Cine-a fost cu el chiar în pustie
Când cu-atâta har a predicat?

Cine l-a vestit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
Pe Ioan l-a promovat cu patos
Îngerul trimis de Dumnezeu!
Dar Isus? De cine-a fost păzit
Când Irod împrăștiind venin
A dat un decret  de condamnare
Pentru pruncii din Ierusalim?

Cine L-a păzit? Eu știu desigur…
Să răspund nici nu-i așa de greu:
Pe Isus L-a ocrotit cu grijă,
Îngerul trimis de Dumnezeu!

Rugă

Înger, îngerașul meu…
Dă-mi vacanță tot mereu,
fă din două un semestru,
fă din mine un maestru,
fără școală , fără teme,
fără mate și probleme…
nota mică… fă-o mare,
și absențele să zboare…
și-n tot locul mă–nsoțește
și de teze mă ferește!!…

ÎNGERUL IUBIRII

Mi-e tare dor de îngerul iubirii…
L-am întristat profund prin vorba mea
Când, alpinist, pe dealurile firii
I-am zis să plece grabnic, unde-o vrea…

Mi se părea că e mult mai ușor
Să fiu independent, de capul meu…
Credeam că pot, ca îngerul, să zbor
Fără suportul dat de Dumnezeu.

Credeam că mă descurc fără probleme
În căutarea mea spre fericire,
În alergarea grea printre dileme,
În disperarea mea după iubire.

N-a fost așa… Singurătatea vastă
M-a prins sub vraja ei ca în capcană
Și m-am văzut, lovit de rău, în coastă
Străfulgerat de-o sabie vicleană.

Stau astăzi trist, cuprins de remușcare
Și-aștept tăcut sub talpa mistuirii…
Cu ochi în lacrimi cer spășit iertare…
Mi-e tare dor de îngerul iubirii…

RUGA

Doamne, nu lăsa ca vraja
Care frânge omenirea,
Furând timpul pentru rugă
Să-mi întunece iubirea…
Nu lăsa ca cel ce minte
Să-mi înșele judecata,
S-arunc secera din mână
Și să iau, în loc, lopata!

Ai promis că mergi cu mine,
Ai promis că-mi dai putere,
Că mă urci pe înălțime
Mai pe sus de plăgi severe.
Nu lăsa ca atacantul
Cu priorități ciudate
Să-mi întunece gândirea
Și drumul spre libertate!

Nu lăsa nedumerirea
Să-mi blocheze alergarea,
Să admir prea mult cetatea
În loc să admir lucrarea!
Vreau puterea care scoate,
Dintr-o lume de păgâni,
Aurul ce-a curs din cruce
Să-i salveze pe cei buni!

Lasă îngerul speranței
Să mă scoată din rutină,
Și din negrul nepăsării
Să mă ducă la lumină…
Absorbit de drama crucii
Să mă prind de brațul lui,
Chiar din mijloc de suspine
Să dau slavă cerului!

ÎNGERI VESELI

Îngerii veniți din ceruri
la păstorii din câmpie,
Erau plini de voie bună,
radiau de bucurie…
Știți de ce? Cu siguranță,
pentru suflete-ntristate,
Aduceau o veste mare,
cea mai mare dintre toate.

Atunci Domnul sta în paie,
Strop mic de Dumnezeire,
Lângă bou și lângă oaie
Ca simbol de mântuire…
Dacă astăzi vine Dânsul
Să-ți aducă o solie,
Și să-ți șteargă chinul, plânsul,
E motiv de bucurie?

ÎNGERI AU CÂNTAT

Îngeri au cântat
Pentru mântuire
Pentru fericire,
Imn imaculat
Cântec minunat.

Îngeri au rostit
Poem scris cu har
Despre Miel și-altar
Psalm meșteșugit
Vers neprețuit.

Îngeri au zburat
Cu solii minune,
Rost de rugăciune,
Vorbe de-Împărat
Pentru predicat.

Îngeri dinspre soare
Plini de bucurie
și de veșnicie,
Vor spre noi să zboare
Să ne ducă-n zare
Pentru sărbătoare.
Doamne, slavă Ție!
POVESTIRI CU ÎNGERI

Domnule, credeti in ingeri?

Povestirea care urmează s-a petrecut în anul 1942 în China, după ce japonezii au învins în războiul contra chinezilor. Datorăm această povestire doctorului Nelson Bell, care îşi desfăşura activitatea în apropiere de Tsingkianpu în provincia Kiangsu. El era de obicei aprovizionat de o librărie creştină din Shangai cu BIBLII, pe care le distribuia pacienţilor.

Într-o dimineaţă, în jurul orei nouă o maşină japoneză s-a oprit în faţa librăriei. Avea la bord cinci marinari şi era încărcată pe jumătate cu cărţi. Vânzătorul chinez, care era creştin, în acel moment era singur şi a realizat cu stupoare că japonezii au venit pentru a-i goli magazinul. Timid din fire, a înţeles că nu ar fi putut opune rezistenţă.

Marinarii au sărit din maşină şi se deplasau către uşa magazinului, dar înainte ca aceştia să fi intrat, un domn chinez, îmbrăcat elegant intră în magazin. Vânzătorul nu-l cunoştea şi era sigur că nu-l mai văzuse. Din motive necunoscute soldatii japonezi păreau incapabili să-l urmeze, rămânând afară şi privind cele patru vitrine mari, fără a intra. Necunoscutul îi ceru vânzătorului să-i spună ce doreau acei oameni, iar vânzătorul i-a explicat că japonezii goliseră multe librării din oraş, iar acum în mod evident era şi rândul magazinulul său. Cei doi s-au rugat împreună, necunoscutul încurajându-l pe vânzător şi astfel trecură două ore. Soldaţii, în mod uimitor, s-au urcat în maşină şi au plecat. A plecat si necunoscutul chinez, fără să fi cumpărat nimic şi fără să fi pus vreo întrebare despre cărţile aflate în librărie.

Mai târziu, a sosit proprietarul magazinului iar vânzătorul îl întreabă: „Domnule, credeţi în îngeri?”

„Bineînţeles” răspunse Lee… „Şi eu cred”, conchise vânzătorul.

Reverendul Patton si ingerii

Întorcându-ne în timp, vom găsi un alt caz, extraordinar de salvare prin intermediul unul înger, al cărui protagonist a fost reverendul John G. Patton, misionar în insulele Hibride.

„Într-o noapte,” povesteşte chiar pastorul, „misiunea a fost înconjurată de indigeni ostili, care aveau intenţia evidentă de a arde clădirile din rnisiune şi de a-l ucide pe reverend şi pe soţia sa. Aflaţi în imposibilitatea de a se apăra, cei doi soţi se rugau la Dumnezeu să-i ajute şi cu o mare surprindere au realizat că la primele semne ale dimineţii atacanţii plecaseră fără a face nimic din ceea ce-şi propuseseră să facă.

La un an după acest eveniment, şeful acelui trib s-a convertit la creştinism şi reverendul Patton, amintindu-şi de evenimentele din acea noapte, l-a întrebat ce l-a împiedicat sa-i ucidă şi să distrugă misiunea. Cu o enormă surprindere, şeful a povestit că în timp ce el şi oamenii lui se pregăteau să atace, au văzut numeroşi oameni vânjoşi care făceau de gardă în jurul misiunii. Oameni înalţi şi puternici, îmbrăcaţi în veşminte stălucitoare, cu spade în mâini. Atunci li s-a făcut frică plecând şi neîntorcându-se pentru că se temeau de acei luptători care apărau misiunea. Reverendul Patton a fost convins (şi nu a ezitat să o scrie) ca îngerii au fost cei care l-au protejat pe el, pe  soţia lui şi opera misionară începută în acea ţară îndepărtată.

Ghetuta roz

Este vorba despre o femeie care, împreună cu soţul ei, şi-a dorit foarte mult să aibă un copil şi tot nu reuşea să rămână însărcinată. Femeia făcea parte dintr-un grup de cântăreţi care călătoreau şi cântau la diferite evenimente. Celelalte femei din grup au început să o îndemne: „Când ajungem la partea din program în care ne prezentăm fiecare şi spunem câte ceva despre noi, ar trebui să le spui oamenilor că te străduieşti să ai un copil şi să le ceri să se roage pentru tine în această direcţie.” Grupul respectiv nu interpreta cântece religioase, iar în acel moment cântau pentru o şcoală – dar femeia s-a hotărât să facă aşa cum a fost sfătuită. Şi de atunci încolo, a rugat pe fiecare om pe care l-a întâlnit să o ajute cu rugăciuni.

Într-o zi, a plecat împreună cu mama ei în Kansas City, în vizită la sora ei, care era studentă acolo. Toată ziua au alergat prin oraş cu treburi. De fiecare dată când coborau din maşină, fata apăsa butonul de închidere centralizată, deoarece era pericol de furt. În timpul nopţii, a început să plouă. Dimineaţa următoare, fiindcă tot mai ploua, au alergat prin parcare până la maşină.  Când mama s-a urcat în spate, a descoperit pe banchetă o ghetuţă roz tricotată şi a întrebat uimită: „Oare cum a apărut aici?” Toate trei au început să se mire: cine putuse să o pună acolo? Şi cum au făcut asta? Ştiau că maşina fusese încuiată automat. Poate că cineva a văzut-o pe jos şi a ridicat-o – dar atunci cum de nu era udă?

Continuau să se uite uimite la ghetuţă, când femeia a remarcat: „Se afla pe banchetă ca şi cum ar fi fost pusă intenţionat acolo.”

În weekend-ul acela s-a potrivit să fie sărbătorită Ziua Mamei şi ea a aflat că este însărcinată. Nouă luni mai târziu, a născut o fetiţă, desigur. Deoarece, spunea ea, ar fi trimis Dumnezeu o ghetuţă roz pentru un băiat?

Ajutor angelic uluitor

Unul dintre fiii noştri conducea maşina spre Chicago, pentru a petrece Crăciunul cu noi. Vremea se înrăutăţise deja de câteva zile. Crăciunul cădea într-un weekend în anul acela şi cred că era miercuri când soţul meu i-a sunat pe copii şi i-a rugat să nu vină cu maşina. Desigur că avertismentele meteorologice nu au cum să-i influenţeze pe tinerii de 21 de ani. Copiii s-au decis să vină totuşi, aşa că cele mai rele temeri ale mele s-au adeverit. S-au impotmolit undeva în afara unui orăşel din Indiana, în plină noapte. Erau –30°C, iar ei stăteau acolo, gândindu-se ca în scurtă vreme vor muri.

Dintr-o dată, o licărire de lumină a apărut exact în spatele lor – farurile unui camion. Omul respectiv ieşise la două dimineaţa – oricât de surprinzător poate părea acest lucru – să-i întrebe dacă au nevoie de ajutor şi dacă să-i ducă înapoi în orăşelul prin care tocmai trecuseră. Şi i-a ajutat. În momentul în care au ajuns într-un loc în care erau deja în siguranţă şi au ieşit să-l întrebe pe om cât îi costă, au constatat că acesta dispăruse cu camion cu tot şi, în plus, nu se zăreau nici un fel de urme pe zăpadă. Maşina fiului meu stătea pur şi simplu acolo, singură, la fel de îngheţată cum fusese cu 20 de minute mai înainte.

Când fiul meu a ajuns acasă nu mi-a relatat nimic şi acesta a fost primul indiciu pe care l-am avut despre cum reacţionează oamenii atunci când sunt atinşi de ajutorul divin; încercăm să facem presupuneri despre ce s-a petrecut şi căutăm în minte diverse explicaţii care să se potrivească cu ceea ce cunoaştem deja din experienţele noastre. Şi acesta era procesul prin care trecea şi Tim. Tot întorcea problema în mintea lui, întrebându-se cum a fost posibil aşa ceva. Abia după patru săptămâni, timp în care nu a putut încadra evenimentul în nici unul dintre tiparele cunoscute, mi-a povestit şi mie.

Partea interesantă s-a dezvăluit când l-am întrebat: “Pe la ce oră a venit omul acela?”, iar el a răspuns: “E singurul lucru pe care-l ştiu sigur. Nu prea sunt sigur pe multe lucruri din noaptea aceia, dar ştiu sigur că era două fără un sfert”. Ei bine, aceasta însemna că la mine era atunci unu fără un sfert, pentru că fiul meu era în Est, iar eu eram în partea centrală a ţării. Stăteam la fereastră şi-l aşteptam; era deja în întârziere cu cinci ore. Şi atunci mi-am simţit spiritul înălţându-se. M-am auzit rostind: “Doamne, trebuie să trimiţi pe cineva. Te rog din tot sufletul să le trimiţi pe cineva să-i ajute. Pentru că nu ştiu dacă aş putea suporta ca ei să păţească ceva. Te implor, trimite pe cineva.” Nu mă mai rugasem niciodată în felul acesta. Deci, mi-am dat seama că i-am cerut ceva lui Dumnezeu şi Dumnezeu mi-a îndeplinit promt ruga!
Dar pe cine a trimis? În lunile următoare am căutat să dau de urma camionagiului. Am contactat poliţia din statul acela şi mi-au spus că nu au avut maşini de salvare pe traseu în noaptea aceea. Am sunat câteva companii particulare de camioane, dar nimeni nu ştia nimic despre acest episod. Şi nici nu era plauzibil: de ce să părăsească un camion siguranţa unui oraş, pe o vreme cumplită ca aceea, în plină noapte? Astfel că nu mi-a mai  rămas decât să presupun că a fost o intervenţie angelică.

Joan Wester Anderson, SUA

Îngerii în diverse tradiții ale lumii

Primele dovezi ale credinței în existența îngerior le avem chiar din timpurile asiro-babilonienilor, unde fiecare zeitate avea și emisarul ei. Acestea erau ființe înaripate care străbăteau cerul pentru a ajunge pe pământ, având deci rolul de mesageri ai zeităților.
Exista și credința că fiecare ființă are o divinitate protectoare. Acestea erau ființe subtile cu puteri paranormale ca un fel de ambasadori ai oamenilor pe lângă zeități, dar care îi abandonau dacă se comportau urât, iertandu-i dacă se îndreptau.

În Persia, găsim o lume spirituală divizată în două mari sectoare, ce sunt opuse una celeilalte: principiul binelui ăi al răului. Principiul binelui este slujit de o clasă de ființe divine, numite „Fravashi”, care din multe puncte de vedere ne reamintesc de îngeri. Fiecare om are o astfel de ființă divină, care îl protejează și care îl ajută să lupte împotriva influențelor demoniace.

Si în tradiția Extremului Orient regăsim existența ființelor angelice si demoniace, care formează o vastă și complexă cosmogonie.

Cât privește India, de exemplu, încă și în ziua de astăzi după secole de tradiție vedantică, Universul este conceput ca o ierarhie de forțe de toate tipurile. Aceste forțe sunt permanent în acțiune, fiind și până astăzi venerate de mulți oameni credincioși. Ca mărturie stă și bogata iconografie care acoperă templele indiene.
Alături de numeroși zei si zeițe, regăsim o multitudine indescriptibilă de zeități secundare, îngeri și demoni, spirite ale naturii, divinități ale aerului, monștrii pământului. In literatura hindusă găsim nenumarate povestiri despre continua luptă între îngeri și demoni.
Atât buddhismul cât și brahmanismul, care au ajuns până în Tibet, Java și Cambogia, susțin existența a numeroase creaturi subtile care sunt prieteni ai omului și care se opun răului și tuturor ființelor orientate negativ.

În Birmania și Pakistan se vorbește despre existența unor entități numite „nats” care trăiesc în interiorul ființelor umane. Ei consideră că există un număr infinit de astfel de ființe, având diferite misiuni. Prezența lor, care uneori poate fi observată, este în general benefică, dar pentru a menține protecția lor se consideră că este necesară realizarea cu consecvență a anumitor ritualuri special consacrate acestor ființe. Există și „nats” malefici. Putem spune că mai ales în tradiția Extremului Orient, dar și în tradiția occidentală, regăsim prezența îngerului protector.
Cuvântul înger (angel) derivă din termenul grec „aggelos”, care înseamnă „mesager” și care s-a transmis ulterior limbilor de proveniență latină sub forma de „angelos”. Dar în Grecia antică termenul avea o conotație mai limitată, indicând zeitățile protectoare ale defuncților: Ermete, care era ghidul și Artemide, zeitatea infernului și Zeus (numit „agazos aggelos”, adică „înger bun”), zeul suprem.

În mitologia greacă și în special în celebrele poeme homerice, găsim zeități care au funcții foarte asemănătoare îngerilor din tradiția noastră. De exemplu, Atena, în primul Cântec din Iliada actionează și îl protejează pe Ahile într-o manieră care se aseamănă foarte mult cu modul de a acționa a-l îngerului din tradiția creștină.
Ființe înaripate, intermediari între cer și pământ, ce acompaniază și scrierile misticilor sufiți, viziunile șamanilor, legendele indienilor americani și cum am văzut deja hinduismul și buddhismul. Astfel că, putem spune că nu există religie a Terrei care să nu fi vorbit despre prezența și rolul îngerilor.

PRECIZĂRI EGW

Îngerii au existat înainte de crearea omului; căci, atunci când au fost puse temeliile pământului „stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi fiii oamenilor scoteau strigăte de veselie”. Iov 38,7… Prin natura lor, îngerii sunt superiori oamenilor, căci psalmistul spune că omul a fost făcut „cu puţin mai prejos decât îngerii”. Psalmii 8,5

Scriptura ne prezintă informaţii cu privire la numărul, puterea şi slava fiinţelor cereşti şi legătura lor cu guvernarea lui Dumnezeu şi, de asemenea, cu privire la relaţia lor cu lucrarea de mântuire. „Domnul şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot”. Şi, spune profetul, „am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului”. În prezenţa Regelui regilor „stau îngeri care excelează în putere”, „slujitori ai Săi, care fac voia Lui”. Psalmii 103,19-21; Apoc. 5,11

Zece mii de ori zece mii a fost numărul mesagerilor cereşti, văzuţi de profetul Daniel. Apostolul Pavel vorbea despre ei ca despre „adunarea în sărbătoare a îngerilor”. Daniel 7,10; Evrei 12,22. Ca soli ai lui Dumnezeu, ei merg înainte şi se întorc precum „fulgerul” (Ezechiel 1,14), atât este de orbitoare slava lor şi atât de iute este zborul lor. Îngerul care a apărut la mormântul Mântuitorului, având înfăţişarea „ca fulgerul, iar îmbrăcămintea albă ca zăpada” i-a făcut pe străjeri să tremure de frica lui şi „au rămas ca nişte morţi”. Matei 28, 3. 4

Când Sanherib, trufaşul asirian, L-a ocărât şi hulit pe Dumnezeu şi l-a ameninţat pe Israel cu nimicirea, „în noaptea aceea a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni”. A nimicit pe „toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile” oştirii lui Sanherib. „şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui”. 2 Împ. 19, 35; 2 Cron. 32,21

Îngerii sunt trimişi cu misiuni de har pentru copiii lui Dumnezeu. La Avraam, au fost trimişi cu făgăduinţele binecuvântării; la porţile Sodomei, ca să-l elibereze pe neprihănitul Lot de la o pieire iminentă; la Ilie, când era pe punctul de a muri de oboseală şi de foame în pustie; la Elisei, cu care şi cai de foc, înconjurând micul oraş în care acesta era împrejmuit de duşmanii săi; la Daniel, în timp ce căuta înţelepciune divină la curtea împăratului păgân şi atunci când a fost dat ca pradă leilor; la Petru, când era sortit morţii în temniţa lui Irod; la cei întemniţaţi în Filipi; la Pavel şi tovarăşii lui, în noaptea cu furtuna de pe mare; spre a deschide mintea lui Corneliu pentru a primi Evanghelia; spre a-l trimite pe Petru cu solia mântuirii la străinul dintre neamuri – în acest fel, îngerii din toate veacurile au slujit poporului lui Dumnezeu.

Astfel, poporul lui Dumnezeu, expus puterii înşelătoare şi răutăţii neobosite a prinţului întunericului şi în conflict cu toate forţele răului, este asigurat de paza neîncetată a îngerilor cereşti. Această protecţie nu este asigurată fără a fi necesară. Dacă Dumnezeu a dat copiilor Săi făgăduinţa harului şi a protecţiei Sale, acest lucru se datorează faptului că aceştia au de întâmpinat agenţi puternici ai răului – agenţi numeroşi, hotărâţi, neobosiţi, a căror răutate nu poate fi trecută cu vederea sau ignorată fără a se expune riscului.

(Din cartea Adevărul despre îngeri – EGW)

ȘI ÎNGERII PLÂNG

Și îngerii plâng când răul se-arată
Și suflă să stingă cărbunii din vatră,
Lăsând numai fumul să înlăcrimeze,
Profetul ce vrea, pe genunchi, să se-așeze.

Și îngerii plâng când văd întristare,
Când fiii luminii, loviți de teroare,
Se zbat între flăcări, să fie ca Hus,
Prinos de izbândă, și dar, lui Isus.

Da, îngerii plâng când moare pământul
Și bate furtuna durerii și vântul…
Păi cum să nu plângă când mulți rătăciți
Se pierd în furtună, de diavol trăzniți.

O, câtă durere!… Plâng mamele toate
Dorind revederea cu miez de dreptate…
Plâng solii trimiși, pe nedrept refuzați,
Iar îngerii plâng, ca afară-s lăsați!

Ce vreți? Ce doriți? Când lumea cea mare
Vulcanic se-agită, dorind confruntare?
Un colț de franzelă și două sarmale,
Credința în moaște de două parale?

Îți strigă profetul din nou a trezire…
E timpul să-ți pui, în seif, doar iubire!
Mai lasă-i încolo de bani… nu ți-ajung?
Mai bine ai plânge că… îngerii plâng!

DACĂ

Dacă nu erai acolo
Când am vrut să trec un drum,
Eram azi o amintire
Într-un dormitor comun.

Dacă nu erai acolo
Când în apă mă zbăteam
Nu eram astăzi profesor
Ci o scoică în ocean.

Dacă nu erai acolo
Când mașina a luat foc,
Azi eram précis cenușă
Sau nu mai eram deloc.

Dacă nu strigai la mine
Ca să ies din Babilon,
Nu aveam făgăduințe
Cu ștampilă de Sion.

Doamne Sfinte, slavă Ție
Că-n pustiul zdrobitor
Ai trimis, să-mi fie bine,
Îngerul ocrotitor!

ÎNGERULUI MEU

Viața mea este absolut sigură
Când pășești alături de mine…
Chiar dacă nu-ți văd chipul,
Îți simt foșnetul hainelor
Și adierea iubirii.

Nu merit atâta grijă din partea ta
și totuși…
Nu-ți deslipești niciodată privirea
De la drumul meu…
Mă păzești în fiecare clipă
Cum își păzește maica pruncul…

Când alerg spre locuri interzise,
Te așezi de-a curmezișul drumului,
Cum ai făcut cu Balaam,
Atunci în Canaan,
Și-mi tai elanul spre pierzare
Și plângi, pentru mine, cu disperare.

Când pornesc hotărât pe drumul îngust,
Te bucuri,
Ca un copil pentru jucărioară,
Ca gospodina, când are de toate-n cămară…
Ca o fată îndrăgostită care
Primește drept suvenir, sărutare.

Știu… necazurile pe care ți le ofer
Sunt mai numeroase decât bucuriile…
Dar… am să mă străduiesc mai mult…
Să ascult…
Ca fericirea ta, de a mă vedea mântuit,
În lumină,
Să fie deplină.

Ești în fiecare clipă alături de mine,
Îngerul meu!…
Nu te văd dar te simt și te-admir…
Ție îți datorez că mai văd, că respir!
De aceea prea-măresc în rugă
Pe Cel ce mi te-a trimis, suvenir…

-GJ-

DE MÂNĂ CU TINE

De mână cu tine, mă simt apărată,
Mă simt împlinită, purtată spre bine…
Nimic nu mai doare când sunt asaltată,
Pe drumul spre mâine, de chinuri meschine.

Prezența ta, înger, cu aripi perene,
Aduce iubire în cântecul meu,
Aduce lumină în iriși, sub gene,
Curaj când războiul e mare și greu.

Când vii și-mi zâmbești, tristețea dispare
Iar singurătatea cu rude-n robie,
De ciudă, aleargă-n pustie și moare
Când tu mă înalți cu gându-n vecie.

Nu tremur de văd ghilotina barbară
Și nu cer pomană când pietrele dor…
Mă-nalț în credință spre cer, solitară,
Chemând mântuirea să-mi fie décor.

Gândesc… De n-ai fi, ce greu aș petrece
Cuptorul încins sau groapa cu lei…
Dar mâna ta bună, de groază mă trece
Dând sens așteptării și pașilor mei.

Mă simt mult iubită și învingătoare,
Iar dacă respir, un parfum îngeresc,
E pentru că tu mă ridici în splendoare…
O, înger trimis de Isus… MULȚUMESC!

Parabola experiențelor

S-au întâlnit la margini de cărare
Ca doi drumeți, ca doi concetățeni…
Și povestind cu patos, fiecare,
Păreau doi înțelepți atenieni.

Unul a spus: Ți-aș povesti vecine,
Ce mi s-a întâmplat în curba asta…
Treceam, ducând butoaie cu măsline
Și dintr-o dată m-a lovit năpasta…
S-a răsturnat căruța peste mine
De m-a turtit… mi-am revenit târziu…
Dar n-am nimic, mă simt destul de bine,
E o minune că sunt încă viu!…

Prietene, răspunse partenerul,
Ce se oprise pentru discutat…
Sunt onorat și iată, slăvesc cerul,
Că sunt un mare privilegiat…
Eu dacă-ți spun a mea experiență,
Précis rămâi pe gânduri și uimit
Aș fi un abur, fără consistență,
De nu ți-aș spune cât sunt de iubit!
Eu trec mereu prin curba asta mare
Cu calul și căruța încărcată…
Dar fii atent, minune zdrobitoare…
Eu nu m-am răsturnat chiar niciodată!
Păi ce minune ar putea să fie
Mai mare, mai de preț, mai importantă?
Ca a păși pe lângă tragedie
Ca pasărea colibri prin turnantă?

Se pare că aceste relatări
Au promovat așa învățăminte,
Încât ce doi, gândind la întâmplări,
S-au regăsit pășind fără cuvinte.
…………………………………………………..
Doar undeva la margini de cărare,
Dacă priveai prin ochi de-nțelepciune,
Vedeai doi îngeri cu veșmânt de soare
Stand pe genunchi, frumos, la rugăciune.

TREI ÎNGERI

Pe insula pustie a Patmosului trist
Profetul stă și-așteaptă cu gândul optimist…
Privește, scrutând cerul și-apoi întinsa mare
Sperând să se arate răspunsul la-ntrebare…
Prea frământat de-atâtea probleme dificile
Cu inima cuprinsă de dorul altei zile,
Profetul se înalță în fum de rugăciune
Cerând o dezlegare, o vorbă, o minune…

Și iată, de sub ceruri, strigând spre continente
Apar trei îngeri sprinteni, în mâini, cu pergamente.
Sub aură sublimă, sfidând apostazia,
Aduc o veste mare din partea lui Mesia…
Pe rând își strigă crezul ce-animă imnul lor
Scriind pe cer scrisoare despre Mântuitor,
Scrisoare deslușită, chiar dacă-i profeție,
Motiv de pocăință și drum spre veșnicie.

Profetul înțelege că îngerii vorbesc
Despre un timp anume și-un plan Dumnezeiesc…
Strigările sunt sfinte, pline de pasiune,
Și pot fi însușite prin post și rugăciune…
Ioan stă și le scrie ca toate să rămână
Dovadă că iubirea, spre om, întinde-o mână
Dovadă că chiar Tatăl vrea idolii-n eclipsă
Ca oamenii să poată scăpa de-Apocalipsă.

Întâiul înger strigă cu glas de biruință
Principiu de-nchinare și viață de credință:
”Temeți-vă de Domnul, cântați și dați-I slavă
Că ceasul judecății vine fără  zăbavă!
Dați închinare sfântă Stăpânului zidirii,
Celui ce ne-a dat viață prin Planul Mântuirii!
Doar Lui I se cuvine psalm nou de mulțumire
Pentru atâtea daruri lăsate din iubire!”

Apoi, al doilea înger a trîmbițat cu har
Despre căderi masive și jertfe în zadar…
Cândva babilonia cu miez în Babilon
Își etala mândria de zeu Poseidon…
Dar cum mândria merge cu piedica de mână
Doar opera Nabuco avea să mai rămână…
Sistemul idolatru avea să se dărâme
Și-avea să facă valuri cum valul face spume…

Al treilea înger, sigur, cu zel misionar
Purtă și el solia prin lumea de amar…
”Dacă un om se-nchină, umil în fața fiarei,
Icoanei ei de demon, și dă onor tiarei,
Și de primește semnul pe frunte sau pe mână
Dorind ca-n lupta vieții, cu Fiara să rămână,
Va bea o cupă plină de-amar și-apostazie
Sorbind blestemul morții, cea pentru veșnicie!”

Sunt îngeri cu vești bune, aducători de pace,
Si îngeri cu vești triste și amintiri sărace…
Sunt îngeri blânzi, prieteni, statornici slujitori,
Și îngeri ce duc ruga spre cer, mai sus de nori…
Iar dacă sunt și îngeri, misionari cucernici,
E semn că sus în ceruri, vor merge doar cei vrednici…
Te-ntreabă Domnul vieții, prezent aici de față:
N-ai vrea să fii un înger aducător de viață?

Filed under:
Generale by rozaliamih