Renasc din propria cenușă
1485.RENASC DIN PROPRIA CENUȘĂ
Am fost trântită la pământ și nu de oricine,
Trecutul vreau să îl îngrop, e plin doar de ruine,
Am fost trădată mișelește, trântită la pământ
Și am căzut în disperare, stăteam numai plângând.
Cu inima făcută cioburi eu rătăceam în lume,
Știam că sufăr foarte tare, dar nu, de ce, anume,
Eram pierdută în durere, simțeam că mor curând,
Dar puii mei mi-au dat putere, să mă ridic luptând.
M-am scuturat de amintire ca de un praf murdar,
Și am căzut în rugăciune, cerând divinul har,
Cu lacrimi am strigat la Domnul ca să îmi ia durerea,
Iar Domnu-n mila Lui cea mare mi-a înzecit puterea.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-a părăsit,
Mi-a dat puterea ca să uit cam tot ce m-a rănit,
M-am depărtat de putregai și l-am lăsat în urmă,
Trecutul se îngroapă adânc și nimeni nu mai scurmă,
Eu am să merg în viitor, alături de cei dragi,
Trecutule, tu să mă lași, te rog să te retragi,
Am renăscut, m-am transformat, nu prin puterea mea,
Ci prin puterea cea de sus, doar ea mă întărea.
Emilia Dinescu
