Sabatul și Golgota
SABATUL ȘI GOLGOTA
Pământul era-n beznă, era pustiu și gol,
Tu ai creat ce este, în șase zile, doar
Și a șaptea ai rezervat-o să fie pentru om,
O zi de închinare, un sabat pentru om,
Dar omul a uitat, căci Tu când l-ai creat,
I-ai dat o zi anume, să fie de închinat
Și-n alergarea lui nu vrea să se oprească
Și-n sfântă adorare, o rugă să rostească.
Tu l-ai creat pe om, iar el s-a răzvrătit,
Ai coborât din ceruri, pe cruce ai murit
Și ai odihnit în groapă, în ziua de sabat
Apoi, așa cum spus-ai, Tu iar ai înviat
Și ai prevestit ce fi-va, să știm și e păcat
Că-n ziua Ta cea sfântă noi poate, nu am stat
Și n-am murit cu Tine, la cruce n-am lăsat
Mândria, egoismul; pe Tine te-am uitat.
Te rog, Doamne, ajută să țină al Tău popor
Sabatul cu credință, și-n suflet doar un dor
Și-n inimă să poarte doar o dorință vie,
Să aibă în piept credință și-n suflet bucurie.
Emilia Dinescu
