Sărbătoare
mai 4, 2016
Cincizeci și două apusuri de soare,
Anunță-n tăcere o sărbătoare,
Dar făcut de ceruri, bucurie vieții,
Palat de odihnă în adâncul ceții.
Simbol de-amintire imediat sfințit,
Lumii nou create, omul plămădit
De vorba și mâna Prințului din stele,
Ziditor ce mișcă galaxii prea grele.
Mai apoi când umbre, lacrimi și păcat
Cucerind pământul pe neașteptat,
Ziua de-ntâlnire speranțe aduse –
Lanțuri de robie, da, vor fi distruse.
Haine strălucite vor primi acei
Iubitori de bine ce uitând de ei,
Vor privi la Domnul, vor avea răbdare,
EL să îi sfințească fără încetare.
Scumpa sărbătoare, timp de bucurie,
Pentru mici și mari e și de părtășie,
Flori și gâze, pomii, păsări cu-al lor cânt,
Fără grai ne-arată colț de Nou Pământ!
Floare de colț
