Saul, în elanul tinereţii
Saul, în elanul tinereţii
Călătorea-ntr-o zi cu soare spre Damasc,
Un tânăr chipeş, prin vigoarea tinereţii;
Era-nsoţit de-o gardă mare de la Templu,
Ca să poată urmări pe-Ncepătorul vieţii.
Şi cum mergea încrezător, pe la amiază
Pe-un drum de ţară-mprejmuit cu flori,
Şi-n jurul său cu pajişti mândre, verzi,
Deodată, căzând, l-au apucat nişte fiori.
Căci o lumină, puternic de strălucitoare
L-a doborât insantaneu cu faţa la pământ,
Şi cum stătea el astfel, în pulbere plecat
A auzit, cum îl striga, un glas preasfânt:
– Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?
– Cine eşti Tu, Doamne? atunci a întrebat,
– Eu sunt Isus, cel pe care tu Îl urmăreşti,
Scoală-te, mergi în cetate şi vei fi ajutat!
Şi garda sa şi slujitorii, l-au dus în cetate
Căci orbise, de lumina cea strălucitoare,
Şi trei zile el a stat în post şi-n rugăciune
Pân-a venit Anania, şi i-a adus vindecare.
După ce-a vorbit de Domnul, din Cuvânt
Saul, ascultând, cu bucurie L-a acceptat,
Şi-a solicitat să intre în rândul ucenicilor
După care, Anania, s-a dus şi l-a botezat.
Flavius Laurian Duverna
17 august 2012
