Singur
aprilie 27, 2014
În piața cetății rămas dezbrăcat,
Stătea Adevărul cu chipul curat.
În jur lume multă striga mânios,
Dispreț și insulte cu tonul tăios.
Sarcasm, ironie răsăreau rânjind,
Ca săgeți aprinse spre-Adevăr sosind.
Pumni închiși sau pietre, arme pregătite,
Așteptau semnalul de-a fi folosite.
Cine se îndreaptă demn cu fruntea sus
Lângă Adevărul, singur, nesupus?
Și cine sfidează moarte, insulte
Cu iubire multă de-Adevăr s-asculte?
Floare de colț