Smerenia Lui
ianuarie 25, 2015
S-a aplecat să modeleze omul,
A căutat perechea în Grădină,
Și acuzat că El a fost de vină,
Doar El făcuse șarpele și pomul…
Veni în lumea ce în lungi milenii,
Se adâncise în păcate grele,
Lăsă haina de slavă printre stele,
Și corp uman purtă în trei decenii.
Orice cuvânt și faptă totdeauna,
Au fost supuse Tatălui în rugă,
Voință, gând, ca o umilă slugă,
Putere sfântă El cerând întruna.
În atmosfera plină de păcate,
Contaminată de prea multă ură,
Insulte, umiliri, Isus îndură,
Doar El iubind să ne salveze poate.
Și după viața grea, crud încercată,
Rușinea, umilința cea mai mare,
Crucea – moartea profund înjositoare,
Ca noi să ducem traiul fără pată.
Floare de colț
