Sonetul Păstorilor
Sonetul Păstorilor
Pe dealurile Betleemului, srtrăjuind pe lângă turme
Stăteau păstorii cercetând despre venirea lui Mesia,
Prin cugetare, ei aşteptau să se-mplinească profeţia,
Plăcerea lor era ca adevărurile ei sacre să le scurme.
Doreau din inimi, ca să vină, şi năzuiau la-mpărăţia
Ce-n toate lucrurile profeţite, vedeau ale Lui urme,
Şi cât de mult ar fi vrut, a lor necazuri să le curme,
Şi să le-aducă eliberarea, să le-ntregească bucuria.
De-odată, o strălucire mare, sus pe ceruri se arată
Şi-un înger le vorbeşte, că le-aduce o veste bună,
Cum că dorinţa lor fierbinte cea de mult aşteptată
S-a împlinit, şi la Betleem, ei să meargă împreună,
Unde vor găsi un prunc culcat într-o iesle minunată
Aproape de suflarea vitelor, ca ele să-I dea căldură.
Flavius Laurian Duverna
22 iunie 2012
