Soția lui Petru
septembrie 6, 2016
Smerită, neștiută, un ajutor să fie
Lângă-ncercatul Petru, tovarășă, soție,
Slujește ucenicii pe drum și în lucrare,
Dar nimeni n-amintește. Ce nume avea oare?
De hrană se-ngrijește și vorba ei alină,
Cândva ea găzduise pe-al lumii Domn, Lumină
Și Creator a toate. Se-ngrămădise lumea.
Au spart acoperișul, Isus făcu minunea.
Iubirea ei învinge și rabdă devotată,
E dulce mângâiere în ziua înnorată,
În rugă cu credință ea stăruie fierbinte,
Curaj să aibă Petru să meargă înainte.
O vom vedea în ceruri cu stele în coroană,
Nu va mai fi în umbră, nu va simți prigoană,
Un cânt de bucurie va înălța cu sfinții,
Cu Petru flutura-va finicul biruinței.
Floare de colț
