Spre seară
E seară. Păsări pleacă la culcare.
Soarele doarme după orizont,
Pe străzi dispare zgomotul cel mare,
Se estompează sunetul de fond.
Se-aprind lumini, se-adună-n jurul mesei
Și mici și mari, ori tineri sau bătrâni,
Un câine-așteaptă, prizonier al lesei,
Cu porția lui, pe micii lui stăpâni.
La fiece fereastră o poveste,
Dureri și bucurii ce vin pe rând,
Un Azi ce a trecut și nu mai este,
Spre Mâine risipindu-se-n curând.
Se construiesc din clipe adunate,
Colibe sau palate de cleștar,
Din lacrimi și speranțe sfărâmate,
Un drum îngust spre perfecțiune chiar.
Întinse punți strălucitoare parcă
Stelele țes din razele de-argint,
Gonind tristețea din a vieții barcă,
O șoaptă spune vorbe de alint…
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
