Ştefan
august 25, 2012
O zi ca orişicare,
Dar oare ce se-ntâmplă?
E zgomot, e strigare,
Mulțimea se frământă.
Ștefan plin de credință,
De har și de putere,
Discută cu mai marii,
Căci tot Soborul cere.
Cu multă-nțelepciune,
De Duhul dăruită,
Istoria o spune
Și Tora-i limpezită.
El nu mai ține firul
Și acuzări aduce,
Cum Cel Neprihănitul,
Fu omorât pe cruce.
Vorbele ce rostește,
Pe inimă îi taie,
Gloata se năpustește
Târându-l din odaie.
Spre cer Ștefan privește,
Pe Fiul în picioare,
Îl vede, Domnul este
În slava Sa cea mare.
El strigă cu glas tare,
Nu le ținea în seamă,
Doamne, păcatu-acesta
Și-adoarme fără teamă.
Doar pietrele-aruncate,
Opresc vorbele sale,
Afară din cetate,
E-un prim martir pe Cale.
Floare de colț
