Tărâmul păsărilor
Am părăsit pontonul mângâiat de ape,
Plutind pe-ntinderi verzi și liniștite,
Ne străjuiau brațele umbritoare
De soarele ce îl simțeam fierbinte.
Purtați pe unde line, primitoare,
De-un vis frumos cu ochii către cer,
Ca-n basm cărări unduitoare
Se deschideau în plin mister.
Albi nuferi presărați pe cale,
Se legănau în urmă-n evantai,
Croit de barcă-n dantelată spumă,
Intram pe un tărâm plin de minuni, în rai.
Oglinzile de ape uriașe
Se așterneau în față tuturor,
A zecilor de păsări case,
Plutind pe ape sau pornite-n zbor.
Mulți pescăruși și stârci și cormorani sau rațe,
Prea ocupatul zilnic corcodel,
Dar și maestrele frumosului și eleganței
Lebede albe cu boboceii gri, cămin model.
Curioase ne priveau atent,
Să deslușească infimul pericol,
Pe teritoriul lor acum prezent,
Oameni intrând în paradisul lor piscicol.
Un lac imens era o sală de palat,
Pentru mulți regi solemni – demni pelicani,
În grup compact s-au așezat
Lângă distinșii, negrii cormorani.
Îți mulțumim, Părinte Creator,
De-atâta bucurie ce găsim,
Și frumusețe, dar mângâietor,
În ființele cu aripi ce-ntâlnim!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
