Te laud Doamne şi Te cânt!
Te laud Doamne şi Te cânt!
Te laud Doamne şi Te cânt
Pentru iubirea Ta cea mare
Ce-n cer n-are asemănare,
Viaţă să-mi dai pe pământ
Ca s-o trăiesc în ascultare
Sub dulcea binecuvântare!
Şi să mă bucur de Lumină
De Întâia Ta, mare minune,
Ce din neant şi din genune
Prin Voia-Ţi sfântă şi Divină
Ţi-a onorat sublimul Nume
Când s-a ivit cu plecăciune..
Căci Doamne doar ai vorbit
Şi-n Forţa veşnic creatoare,
Supremă prin neatârnare –
Spre salva-Ţi sfânt-a răsărit
Lumina-n veci strălucitoare
Dând măreţie şi grandoare.
Ea întunericul, l-a luminat
Fiind premiza spre lucrare
A Terrei spre-nfrumuseţare,
A unui plan, de-a fi creat –
Pentru o lume-n dezvoltare.
De-o nouă ordine-n creare.
Te laud Doamne şi Te cânt
Pentru dragostea cea mare
Că n-ai lăsat omu-n pierzare,
După păcatu’ în Raiul Sfânt
Ţi-ai dat Fiul, răscumpărare
La Golgota sub blestemare!
Flavius Laurian Duverna
