Timpul
Fir de mătase dăruit de cer
de care agățăm doar gânduri
Și vrem a dezlega acest mister
prin joc, iubire, muncă, riduri.
Și nu-nțelegem fuga lui din zori
prin chipuri dulci de anotimpuri.
De neoprit, zbură de-atâtea ori
furând și bucurii și cânturi.
Clepsidre, ceasuri, calendare, foi,
s-au tot trudit să îl măsoare,
Nimeni nu poate să-l dea înapoi
ca să repare tot ce doare.
Nemulțumiți noi spunem că-i grăbit.
Copilul vrea să fie mare.
În carusel de trudă s-a suit,
viteza e amețitoare.
Din zeci de guri se strigă – Dă-ne timp!
Multe-s chemări îmbietoare.
Alege să trăiești orice-anotimp
contemplând cele nemuritoare!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie