Toamnă
Încremenite sub cerul cenușiu,
Frunze și crengi în frig neașteptat,
De timpul cald, de vară nu mai știu,
Din când în când mai pierd câte-un oftat.
Atât de repede s-a scurs departe,
Al primăverii timp înfloritor,
Pe jos covor de-aramă – frunze moarte,
Ne-nvață cum e totul trecător.
Pe străzi câte-un bătrân agale trece,
Purtând poveri prea grele de-amintiri,
Și-n suflet și afară-i rece,
Doar câteodat un licăr în priviri.
S-au strâns legume, fructe parfumate,
Struguri și mere, galbene gutui,
Bilanț de roade adunate
Cu gust ales și hrană orișicui.
Când toamna bate-n orologiul vieții,
Privești în urmă și-mprejur acum,
Fetele sunt mari, înalți băieții,
Fapte de bine și-un caracter bun…
Floare de colț