Trei îngeri
Pe insula pustie a Patmosului trist
Profetul stă și-așteaptă cu gândul optimist…
Privește, scrutând cerul și-apoi întinsa mare
Sperând să se arate răspunsul la-ntrebare…
Prea frământat de-atâtea probleme dificile
Cu inima cuprinsă de dorul altei zile,
Profetul se înalță în fum de rugăciune
Cerând o dezlegare, o vorbă, o minune…
Și iată, de sub ceruri, strigând spre continente
Apar trei îngeri sprinteni, în mâini, cu pergamente.
Sub aură sublimă, sfidând apostazia,
Aduc o veste mare din partea lui Mesia…
Pe rând își strigă crezul ce-animă imnul lor
Scriind pe cer scrisoare despre Mântuitor,
Scrisoare deslușită, chiar dacă-i profeție,
Motiv de pocăință și drum spre veșnicie.
Profetul înțelege că îngerii vorbesc
Despre un timp anume și-un plan Dumnezeiesc…
Strigările sunt sfinte, pline de pasiune,
Și pot fi însușite prin post și rugăciune…
Ioan stă și le scrie ca toate să rămână
Dovadă că iubirea, spre om, întinde-o mână
Dovadă că chiar Tatăl vrea idolii-n eclipsă
Ca oamenii să poată scăpa de-Apocalipsă.
Întâiul înger strigă cu glas de biruință
Principiu de-nchinare și viață de credință:
”Temeți-vă de Domnul, cântați și dați-I slavă
Că ceasul judecății vine fără zăbavă!
Dați închinare sfântă Stăpânului zidirii,
Celui ce ne-a dat viață prin Planul Mântuirii!
Doar Lui I se cuvine psalm nou de mulțumire
Pentru atâtea daruri lăsate din iubire!”
Apoi, al doilea înger a trîmbițat cu har
Despre căderi masive și jertfe în zadar…
Cândva babilonia cu miez în Babilon
Își etala mândria de zeu Poseidon…
Dar cum mândria merge cu piedica de mână
Doar opera Nabuco avea să mai rămână…
Sistemul idolatru avea să se dărâme
Și-avea să facă valuri cum valul face spume…
Al treilea înger, sigur, cu zel misionar
Purtă și el solia prin lumea de amar…
”Dacă un om se-nchină, umil în fața fiarei,
Icoanei ei de demon, și dă onor tiarei,
Și de primește semnul pe frunte sau pe mână
Dorind ca-n lupta vieții, cu Fiara să rămână,
Va bea o cupă plină de-amar și-apostazie
Sorbind blestemul morții, cea pentru veșnicie!”
Sunt îngeri cu vești bune, aducători de pace,
Si îngeri cu vești triste și amintiri sărace…
Sunt îngeri blânzi, prieteni, statornici slujitori,
Și îngeri ce duc ruga spre cer, mai sus de nori…
Iar dacă sunt și îngeri, misionari cucernici,
E semn că sus în ceruri, vor merge doar cei vrednici…
Te-ntreabă Domnul vieții, prezent aici de față:
N-ai vrea să fii un înger aducător de viață?
Jercan D Alex
