Umbra
A intrat cu delicatețe
în viața ta.
Te urmărea la orice pas
lipită de tine
dar neobservată.
Nu voia să te deranjeze,
nici să-ți răpească
libertatea.
De multe ori ai
călcat-o în picioare
neintenționat.
Suferea în tăcere
și te însoțea ca
un blând gardian
peste tot.
Au căzut peste ea
fulgi albi de zăpadă
strălucitori.
Alteori flori de cireș
s-au scuturat peste ea.
Odată ai cules
niște maci sângerii
dintr-un lan de grâu.
Câteva petale
au căzut în urma ta,
iar umbra a fost nespus
de fericită și recunoscătoare.
Erau ca niște stropi de iubire…
Toamna și-a picurat
lacrimile pe însoțitoarea ta
căci în așteptarea unui răspuns
suferea…
Într-o zi s-a întâmplat
ceva neobișnuit.
Zâmbeai și fața
ta era luminoasă.
Umbra dispăruse,
acum se afla în fața ta.
Era dragostea mea,
singura umbră strălucitoare
din lume…
Floare de colț
