Un călător…
ianuarie 16, 2014
La ușa sufletului meu,
Bătu un călător pribeag,
Flămând, murdar, vorbind cu greu,
Și se opri chiar lângă prag.
Prin ger, zăpadă și pustiu,
Un peregrin de toți respins,
Spre ce oraș nici azi nu știu,
Se îndrepta pe drumul nins.
O pâine veche și-un palton,
I-am dat în grabă. L-am zorit
Și l-am gonit pe-un aspru ton,
Că-i treabă multă și-s grăbit.
Târziu am înțeles, un sol
Mă vizitase, m-a probat,
A dus raportul trist și gol,
De egoism întunecat…
Floare de colț
