Un pisoi
Doi pisoi, soră și frate
locuiau într-un cotlon,
lâng-o casă cu grădină,
în cutie de carton.
Proprietarii le-aruncau
resturi de la masa lor,
dar ca bază ei aveau
șoricei – fel hrănitor.
Pisica mai pretențioasă
tot mereu îl dojenea
pe pisoi că stă acasă,
prea puțin venit avea.
Miau, miau, miau –
scâncea întruna.
Nu e bine ce-ai făcut!…
Uite-așa veni furtuna,
pe pisoi mult l-a durut.
A plecat trist de acasă,
sătul de reproșuri aspre,
de judecăți și insulte,
greșelile lui păreau vaste.
Într-un capăt de oraș,
prăfuit, foarte flămând,
pisoiul a întâlnit
o pisică greu mergând.
Era oarbă, necăjită,
slabă de abia putea,
pe picioare sprijinită
sus, normal și ea să stea.
După ce s-au salutat
în felul lor pisicesc,
au decis simplu, curat –
când sunt doi curaj găsesc.
––––––––
Când greșeli, multe defecte
vezi mereu în partener,
faptele tale-s perfecte?
Vrei să fii cu el în cer?
Iubire, îngăduință,
vorbe dulci de vei rosti,
eșecul o biruință
pentru soț va deveni.
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
