Un rob
În preajma Ta aș vrea întruna,
Să mă găsesc neîncetat,
Din zori de zi până ce luna,
Ne-anunță timpul de culcat.
Să sorb cuvintele-Ți frumoase,
Și cântul Tău mângâietor,
Ca mustul parfumat în vase,
Păstrez învățătura lor.
Citesc mereu a Ta Scrisoare,
Și parc-aud și glasu-Ți blând,
Sunt promisiuni dar și mustrare,
Văd chipul Tău ades plângând.
Ce dulce binecuvântare,
Primesc atunci când Te ascult,
Nu-i fericire-n zări mai mare,
Porunca Ta îmi place mult!
Sar bucuros și cu iubire,
Orice îndemn să împlinesc,
Nu sunt prea bun, perfect din fire,
Dar zilnic chipul Tău privesc.
Ascultător până la moarte,
Ai fost pe-acest murdar pământ,
De Tatăl tău cu drag în toate,
Pân la sfârșit curat și sfânt.
Trăiește bine cel ce-nvață,
La fel Stăpânului a fi,
Căci ascultarea este viață,
Cu foarte multe bucurii. Amin!
Floare de colț
