Unei flori
Floare-ntre flori, regină peste vise,
C-un zâmbet misterios ce luminează,
Minune-ntre minunile trimise,
Ești cea mai dulce și gingașă rază.
Frumoasă, pură și înmiresmată,
Blândețe ai, smerenie în cunună,
Mergând pe calea cea mai dreaptă,
Iar gura ta rostind doar vorbă bună.
Atâtea taine sufletul ți-adună,
În urma ta răsar mărgăritare,
Întreaga casă-ți spune Noapte bună!
Dar tu veghezi, copilul febră are.
Împodobești la toți suflet și viață,
Împarți cu drag lumină, bucurie,
Ești veselă iar Domnul te învață,
Răbdare, bunătate, datorie.
Multele vorbe fi-vor măsurate,
De-s cu folos ori sunt distrugătoare,
Capriciile tale vor fi toate,
Notate clar și cu atenție mare.
Ah, tu ești oare? Furtună? Uragan?
Dreptate vrei să faci ori împăcare,
Când pui sentința – tăcere pe un an?
Te rog, mă crede, liniștea nu doare!
E seară iar și totul este bine.
Inimi unite în multă iubire,
Sunt trandafiri, e miere de albine,
Un colț de rai, ce îngeri pot s-admire.
Floare de colț
