Uneori…
Ne purtăm ca stăpâni ai zilei de mâine,
Foarte siguri că inima va răspunde
La apel ca și cel mai credincios câine,
Dar nu știm ce vom fi și mai ales unde…
Ne certăm pe jucării prea risipite,
Fericiți când se decide a le păstra,
Dar uităm bucuria clipei iubite,
Când împreună unul cu altul am sta…
Plângem când mândria ne este rănită,
Fisura în asfalt nu zărisem defel,
Locul de sus ne era ținta râvnită
Nu plutirea – o derivă fără de țel…
Mai răsar nesupuși de amaruri lăstari,
Bombănindu-l în gând pe-acest frate al tău,
De curând aveai proiecte bune și mari,
Dar acum inima ta e plină de rău…
Mai e har! Nu-i târziu să faci pași înapoi,
Oricât ar fi efortul de mare și greu,
De la capăt să iei cu Isus, și în doi
Drumul cel bun care merge la Dumnezeu.
Floare de colț
