Vacanță albastră
iulie 20, 2015
Ce fin e nisipul!
Ce calmă e marea!
O haină albastră
mă-nvăluie dulce…
Mă poartă pe valuri
timide răcoarea,
odihnă și pace
cu drag îmi aduce.
Privirea fierbinte
a marelui soare,
se-oprește în undele
limpezi și-albastre.
Că-s singur pe lume
așa mi se pare
și zbor într-un vis
să descopăr noi astre.
Departe în zare
plutește o barcă,
cu pânza întinsă
de briza prea blândă.
Un gând năzdrăvan
îndată mă-ncearcă
s-ajung pân la ea
prin apa flămândă…
Floare de colț
