Vânzătorul de flori
Câmp înflorit dus în cetate
Te cucerea cu-al lui parfum,
Gingașe plante colorate
Te invitau mereu pe drum.
Priveai ce multă bucurie,
Și voci care te îndemnau,
– E primăvară, toți să știe! –
Florile dragi pe mulți chemau.
Stătea retras mai la o parte
Un Vânzător cu chip senin,
În fața Lui era o Carte,
Citea cu drag, plângea puțin…
Filele albe ca petale
Aveau în ele alte flori
Ce nu se ofilesc pe cale,
Sunt pentru caracter comori…
––––––––
Poți învăța din Cartea Sfântă
Încredere și mult respect,
Sinceritatea te încântă,
Să fii loial, sau să fii drept.
Recunoștință și iubire
Admiri pe filele de nea,
Aprecieri atât de fine
Împrumutând luciri de stea…
–––––––-
Așa grăise Vânzătorul,
Și dăruindu-ți Cartea grea
Ai înțeles. Mântuitorul
Ți-a dat toată grădina Sa.
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
