Viața
Fir fragil de aur sclipitor,
Cerul cu pământul împletind,
Freamăt dulce de la Creator
Și bătăi în inimi lanț se prind.
Ești plutire, zbor mai sus de nori,
Trudă, lungă frământare,
Mereu lacom căutând comori,
De cunoaștere, dorință mare.
În potirul zilelor aduni,
Clipe dulci, clipe amare chiar,
Trec în șir anii mai răi, mai buni,
Fără a privi în urmă iar.
Alternând tablou întunecat,
Cu peisajul colorat aprins,
Lacrima de foc ce s-a vărsat,
Cu un zâmbet cald de neînvins.
Fără de odihnă ca pârâu,
Tot alergi prin munți și văi adânci,
Sau prin livezi cu rod, lanuri de grâu,
Primăvara râzi, spre toamnă plângi.
Anotimpurile-n hora lor,
Te învăluie și te cuprind,
Se rotesc cu tine-amețitor,
Nu observi fire de păr albind.
Misterios și tainic ești un dar,
Mai de preț decât orice sub zări,
Bucură-te azi de pace, har,
Nu te irosi în înșelări!
Floare de colț
