Vis
decembrie 1, 2015
Eram copil,
aveam picioarele goale
și săream
din stea în stea
și din planetă în planetă
peste pârâul de cerneală
al cerului.
În urma mea
răsăreau flori
și mulți fluturi.
Mă opream
din când în când
să mai pun
mustăți și barbă
micilor planete
mai triste,
căci aveam o traistă
în care îndesasem
în fugă niște
nori mai arătoși
din jurul Pământului.
Terra atârna
undeva deasupra mea
albastră și singură.
Stând pe un nor,
priveam cum ploaia
se ridica împrejur
din ce în ce mai deasă.
Draperii lichide
se urcau spre Pământ
alcătuind ici și colo
câte un curcubeu splendid…
M-am trezit brusc
la sunetul vocii materne
care pentru nu știu a câta oară
îmi reproșa ferm că
nu sunt cu picioarele pe pământ.
Floare de colț
