Vrajă
august 25, 2012
Priviri albastre mângâiau
ființe, obiecte, plante.
Orice detaliu era înregistrat
ca prețios. N-am reușit
să-mi ascund chipul
și mâinile. Doream
ca vălurile nopții
să mă-nfășoare cu totul,
dar regina cerului înstelat
mă învinse.
Clădi o punte de argint
peste ape, până la noi.
Ce feerie! Un vis nesperat,
plin de strălucire și pace!
Parcă pluteam.
Nicio șoaptă nu tulbura
farmecul priveliștii.
Deodată luna zâmbi
și se ascunse între nori…
Floare de colț
