Eram Doamne, un păcătos
Eram Doamne, un păcătos
Eram Doamne, un păcătos
Străin de viaţa cea curată,
Şi-n făr’delegi cufundată –
Dar Tu-ai privit la mine jos
Şi mâna mi-ai întins duios,
Şi viaţa mea a fost salvată!
Nu ştiu ce-ai văzut la mine
Când din genune m-ai ales,
Doamne-asta n-am înţeles
Ce-am însemnat pentru Tine
De m-ai salvat dintre ruine,
Şi-alături, de mine-ai mers!
Eram Doamne străin de Tine
Şi-n valul lumii… petreceam
Şi dragostea n-o cunoşteam,
Dar Te-ai aplecat spre mine,
Din valea morţii, m-ai cules,
Doamne-asta, n-am înţeles!
La cruce doar când am privit
La Jertfa-Ţi sfântă ce-ai adus
Prin Fiul Tău cel scump, Isus,
Iubirea-Ţi mare, Ţi-am zărit
Şi-am înţeles, c-am fost iubit,
Că har mi-ai dat, îndeajuns!
Şi nu-mi ajung, zilele toate
Spre-a prea-mări iubirea Ta,
Şi să vorbesc de dragostea,
Ce m-a iubit până la moarte
Purtându-mi multele păcate,
Ca viaţa veşnică, să-mi dea.
Flavius Laurian Duverna
