Închinare
Nenumărate binecuvântări
devin izvoare de recunoștință
Prin laude și dragi cântări
din inimă, cu umilință.
Lumea întreagă azi să cunoască
viața lui Hrist ca imn al mântuirii
Răscumpărător scump să găsească,
Judecător de drept al omenirii.
Credință, venerație sfântă,
imensă bucurie dar și teamă
Prin instrumentele ce cântă
sau voci curate și de seamă.
În Sanctuar toți împreună stând
și conștienți de-a locului sfințenie
A Domnului prezență invocând
plecați, nevrednici, cu smerenie.
Umblarea noastră-i închinare
în orice loc și-al zilei fugar ceas
Dar Sabatul e-acela care
cheamă pe credincioși la sfânt popas.
Crescând iubirea, unitatea,
primim, dăm, suntem binecuvântări
Ne modelăm astfel identitatea
pe tot pământul, peste albastre mări.
Cerul revarsă har îndurător
poporul binecuvântând pe Domnul,
Parcă vedem un tată iubitor
și-al său copil dorit supus în totul.
Căci ritualurile împlinite,
cunoașterea de adevăr și-atât,
Nici zeci de reguli ce-s păzite
forme, tradiții n-ajung cât de cât…
Ne depărtăm în grabă de ce-i rău,
nu e-nchinare fără pocăință,
Motive rele aruncăm în hău,
mărturisind azi lipsa de credință.
Cântare nouă înălțăm acum,
ce-avem în gând e și-n afară,
Spre Creator, Împărat, Păstor Bun,
singura inimii noastre Comoară. Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
